Autoinducția
La trecerea curentului electric printr-o bobină se crează un câmp magnetic ale cărui linii de câmp intersectează spirele bobinei, determinând fluxul magnetic: F = BNS
Dacă intensitatea curentului electric este variabilă, atunci și fluxul magnetic este variabil, determinând apariția tensiunii în propriile spire:
numită tensiune autoindusă.
Pentru un solenoid inducția magnetică este:
iar fluxul magnetic prin bobină este: 
Făcând notația 
fluxul magnetic prin bobină este: F=LI
unde L este constanta bobinei numită inductanță:
SI = H
Având în vedere legea lui Faraday și ultima expresie a fluxului deducem că tensiunea electromotoare autoindusă are expresia:
Autoinducția este fenomenul de inducție electromagnetică produs într-un circuit datorită variației intensității curentului electric din acel circuit.
Fenomenul de autoinducție se pune în evidență prin experimentele:
La închiderea circuitului în primul montaj se constată că becul B2 se aprinde mai târziu decât becul B1 deoarece curentul autoindus este opus curentului principal, opunându-se creșterii acestuia. La al doilea circuit tensiunea de alimentare este 12-14V, insuficientă pentru ca becul cu neon Ne să se aprindă, dar se constată că la întreruperea circuitului, pentru un interval de timp scurt, becul luminează. Explicația este că la întreruperea circuitului, curentul principal tinde să scadă la zero, iar curentul autoindus are același sens, la fel și tensiunea autoindusă se adună cu cea aplicată, rezultând o tensiune suficientă pentru aprinderea becului cu neon (80V). Fenomenul de autoinducție poate fi observat prin scânteile de la periile unui motor electric sau de la întrerupătoarele instalațiilor casnice, unde au rol distructiv. Pentru a preveni uzarea contactelor electrice se conectează în paralel cu acestea condensatori care preiau energia autoindusă.
| 
BluePink 
