Inducția electromagnetică
Din momentul obținerii câmpului magnetic cu ajutorul curentului electric, a încolțit ideea de a crea curent electric cu ajutorul câmpului magnetic. Experiențele în care simpla prezență a câmpului magnetic într-un circuit electric nu au dat rezultatele scontate.
În anul 1831 Faraday descoperă experimental fenomenul inducției electromagnetice, care constă în apariția unei tensiuni electromotoare într-un circuit electric străbătut de un flux magnetic variabil în timp. Astfel, mișcarea unui magnet permanent în interiorul unei bobine, mișcarea unui conductor într-un câmp magnetic, rotirea unui cadru de sârmă într-un câmp magnetic sau închiderea și deschiderea circuitului electric primar al unui sistem de bobine cuplate magnetic, face să apară în circuit o tensiune indusă care poate genera un curent electric indus prin circuit.
Faraday analizează fenomenul de inducție electromagnetică și stabilește legea care guvernează acest fenomen: tensiunea electromotoare indusă într-un circuit este egală cu viteza de variație a fluxului magnetic prin acel circuit.
 Pentru un conductor rectiliniu, de lungime l ce se mișcă cu viteza v într-un câmp magnetic de inducție B, se găsește ușor că t.e.m. indusă are expresia:
Dacă inducția magnetică face unghiul a cu direcția vitezei, atunci tensiunea indusă se calculează cu ajutorul expresiei:
Pentru deducerea sensului curentului indus se efectuează următoarea experiență: o bobină (primar) este alimentată de la o sursă de curent continuu prin intermediul unui întrerupător, pe același miez se află un inel din aluminiu (secundar), suspendat cu ajutorul unui fir izolator. La închiderea circuitului primar se constată că inelul este respins, deci în el ia naștere un curent de sens opus celui din primar iar la deschiderea circuitului inelul este atras, deci curentul indus este de același sens cu cel din bobina primar.
Sensul curentului indus în circuit este stabilit cu ajutorul regulii lui Lenz: tensiunea electromotoare indusă și curentul indus au un astfel de sens, încât fluxul magnetic produs de curentul indus să se opună variației fluxului magnetic inductor. Astfel, se explică semnul minus în legea lui Faraday, ca o opoziție a t.e.m. indusă la variația fluxului magnetic inductor.
"Eu, curentul cel indus, / Totdeauna m-am opus / Cauzei ce m-a produs."
 Sensul curentului indus într-un conductor liniar se stabilește cu ajutorul regulii mâinii stângi: se așează palma stângă cu degetele în sensul deplasării conductorului, încât inducția să intre în podul palmei, degetul mare va indica sensul curentului indus.
| 
