Legea lui Coulomb
Experimental s-a constatat că două corpuri electrizate interacționează între ele prin forțe de atracție sau de respingere după cum ele au sarcini electrice diferite sau au același fel de sarcină electrică.
 
Pe baza datelor experimentale, fizicianul Charles Coulomb a formulat în anul 1785 legea interacțiunii dintre corpurile electrizate:
Între două corpuri punctiforme, purtătoare de sarcini electrice Q1 și Q2 se exercită forțe orientate pe linia ce unește corpurile, de valoare proporțională cu produsul sarcinilor Q1 Q2 și invers proporțională cu pătratul distanței r dintre corpuri.
Constanta de proporționalitate k depinde de mediul în care se află sarcinile electrice și de sistemul de unități de măsură, în SI ea este dată de expresia:
unde "e" se numește permitivitate electrică a mediului.
Astfel, forța electrică va avea expresia:
Permitivitatea electrică a vidului (aerului) este o constantă universală cu valoarea: e0=8,85.10-12F/m
iar constanta k=9.10-9Nm2/C2
Pentru a compara, din punct de vedere electric, un mediu dat cu vidul sau cu aerul, se folosește permitivitatea electrică relativă er ce arată de câte ori forța de interacțiune în vid este mai mare decât în acel mediu:
 sau e=er.e0
În tabelul de mai jos se dau câteva valori ale permitivității relative ale unor substanțe.
După cum se vede, permitivitatea relativă a aerului este apropiată de unitate, motiv pentru care se consideră că proprietățile electrice ale aerului sunt aceleași cu ale vidului.
| 
