Presiunea atmosferică
Aerul este cel mai răspândit gaz, el înconjoară toată suprafața Pământului într-o pătură foarte groasă numită atmosferă terestră. Aerul este peste tot în jurul nostru, însă noi nu-l vedem, el fiind incolor, fără gust și fără miros. Atmosfera este alcătuită dintr-un amestec de gaze cu vapori de apă, cristale de gheață, praf și diverse impurități. Masa atmosferei este enormă, ea fiind egală cu 6 105 tone. Greutatea acestei mase de aer exercită o presiune continuă pe suprafața Pământului, numită presiune atmosferică. Datorită greutății aerului, straturile inferioare de aer sunt comprimate de către cele superioare încât densitatea atmosferică scade cu altitudinea, aerul la înălțimi mari fiind mai rarefiat.
Forțele de presiune mari exercitate asupra corpului uman nu sunt supărătoare deoarece organismul nostru s-a adaptat acestor condiții de presiune care în condiții normale este aproximativ 105N/m2.
Presiunea atmosferică se poate determina experimental printr-o metodă simplă propusă de către fizicianul italian Torricelli în anul 1643. Se folosește un tub de sticlă cu lungimea de aproximativ un metru și închis la un capăt, numit tub barometric. Se umple tubul cu mercur după care se răstoarnă cu capătul deschis într-o cuvă cu mercur. Se constată că o parte din mercur coboară în cuvă dar în tub rămâne în final, o coloană cu lungimea de aproximativ 76cm. Este lesne de înțeles că la echilibru, presiunea atmosferică este egală cu presiunea dată de coloana de mercur: p = H = r.g.h
|
BluePink 
