Ciocniri mecanice
Se definește noțiunea de ciocnire, ca fiind un fenomen de interacțiune dintre două sau mai multe corpuri prin care are loc schimb de energie și impuls între acele corpuri, totul realizându-se prin contactul dintre ele.
La corpurile macroscopice interacțiunea durează atâta timp cât corpurile sunt în contact, iar acest timp este foarte scurt, câteva milisecunde.
La ciocnirea a două corpuri se disting două etape: prima începe cu contactul corpurilor și deformarea lor , iar a doua cu separarea corpurilor și revenirea lor la forma inițială. Din acest punct de vedere ciocnirile se clasifică în două categorii: ciocniri plastice și ciocniri elastice.
Ciocniri plastice
Dacă două corpuri realizează o ciocnire prin care ele nu mai revin la forma inițială, deci energia nu este restituită integral ca energie mecanică, se spune că ciocnirea a fost plastică.
În urma unei astfel de ciocniri, o parte din energia mecanică se disipă sub formă de căldură. Deoarece corpurile nu mai revin la forma inițială, vor rămâne lipite și se vor deplasa, după ciocnire, împreună.
Dacă în sistemul dat nu intervin forțe externe, se aplică legea conservării impulsului:
m1v1+m2v2=(m1+m2)v
În scrierea acestei ecuații se va ține cont de faptul că impulsurile sunt mărimi vectoriale, respectându-se sensurile și direcțiile acestora.
Căldura degajată în timpul ciocnirii este egală cu diferența energiilor cinetice, înainte și după ciocnire:
Ciocniri elastice
Într-o ciocnire perfect elastică corpurile revin exact la forma inițială, deci energia înmagazinată în deformare se va restitui integral corpurilor, sub formă de energie cinetică.
Astfel, sunt aplicabile legile de conservare a energiei cinetice cât și a impulsului:
Eci1+Eci2=Ecf1+Ecf1
pi1+pi2=pf1+pf2
După rezolvarea sistemului de ecuații se obțin expresiile vitezelor finale ale celor două corpuri:
Aceste rezultate implică următoarele cazuri particulare:
a) m1=m2 și v2=0 rezultă v1f=0 iar v2f=v1
b) m1=m2 și v1=-v2 rezultă v1f=v2f=0
c) m1<<m2 și v2=0 rezultă v1f=-v1 (ciocnire cu un perete)
La ciocnirea cu un perete, dacă aceasta nu este frontală, se va trece la descompunerea vectorului impuls și se va ține cont că peretele afectează numai componenta normală a impulsului. Astfel, se produce o reflexie a corpului în urma ciocnirii cu peretele rigid.
| 
